Într-un mesaj adresat direct utilizatorului, scrii „știi” dacă subiectul este „tu” și verbul poartă terminația prezentului: „Știi codul de acces?” sau „E bine să știi unde găsești setarea”. Folosești „ști” când ai infinitivul „a ști” ori o construcție în care alt verb marchează persoana: „Poți ști statusul din panou”, „Vei ști rezultatul după verificare”. Așadar, ambele grafii există, însă nu sunt interschimbabile. Înainte de a număra literele, identifică predicatul și forma care indică persoana. Un mesaj scurt poate ascunde structura, de aceea merită extins temporar într-o propoziție completă.
Titlul unei secțiuni poate folosi „Știi?”
Întrebarea „Știi unde este comanda?” conține indicativul prezent pentru „tu” și cere doi „i”. Majuscula de la început nu schimbă regula. Dacă pagina se adresează unui public formal, o formulare neutră precum „Unde găsești comanda” poate fi mai potrivită.
Într-un centru de ajutor, întrebarea ar trebui să corespundă unei probleme reale. Titlurile vagi, de exemplu „Știi asta?”, sunt greu de scanat și nu explică rezultatul secțiunii.
După „să” scriem „să știi”
„Ca să știi când expiră sesiunea, verifică indicatorul” folosește conjunctivul prezent. Tot doi „i” apar în „Vrem să știi ce urmează” și „Este posibil să nu știi numărul cererii”. Negația nu schimbă terminația.
Dacă instrucțiunea este destinată mai multor persoane, forma devine „să știți”. Un șablon nu ar trebui să combine „dumneavoastră” cu „să știi”, deoarece registrul și acordul intră în conflict.
„Poți ști” și „vei ști” păstrează infinitivul
În „Poți ști în orice moment ce dispozitive sunt conectate”, verbul „poți” indică persoana, iar „ști” rămâne infinitiv. În „Vei ști când exportul este gata”, auxiliarul „vei” exprimă persoana a doua și viitorul.
Un test util este schimbarea subiectului: „eu pot ști”, „tu poți ști”, „ei pot ști”. Forma celui de-al doilea verb nu se modifică. În schimb, prezentul simplu variază: „eu știu”, „tu știi”, „ei știu”.
Formulările care presupun cunoaștere
Mesajul „După cum știi, contul se închide” presupune că utilizatorul a primit informația. Dacă notificarea anterioară nu este sigură, spune direct regula și data aplicării. Claritatea factuală este mai importantă decât o introducere familiară.
„Ar trebui să știi” poate suna acuzator când persoana caută ajutor. Înlocuiește-l cu explicația lipsă: „Codul se află în mesajul de confirmare”. Forma corectă gramatical nu garantează un ton util.
Etichetele și butoanele au nevoie de context
Un link „Află mai multe” este adesea mai clar decât „Poți ști mai multe”, deoarece indică acțiunea care urmează. Pentru rezultate viitoare, „Vei primi o notificare” poate fi mai concret decât „Vei ști când este gata”.
Revizuiește mesajele împreună cu comportamentul interfeței. Dacă notificarea nu este trimisă întotdeauna, textul trebuie să descrie metoda reală prin care utilizatorul poate verifica statusul.
O metodă de corectură
Adaugă pronumele înaintea formei suspecte. „Tu știi” este o propoziție corectă; „tu ști” nu este. Apoi caută un auxiliar sau un verb modal: „tu vei ști”, „tu poți ști”. Dacă există, un singur „i” poate fi exact forma necesară.
Verifică și diacriticele, dar păstrează neschimbate URL-urile și codurile. Pentru conținutul vizibil, folosește consecvent caracterele românești și aceeași persoană de adresare.
Concluzie
„Știi” este forma prezentului pentru „tu” și apare și în „să știi”. „Ști” este infinitivul din „a ști”, „poți ști” sau „vei ști”. În mesajele de ajutor, verifică gramatica împreună cu tonul și acțiunea oferită utilizatorului.
