Forma corectă este „înot”, cu un singur „n” și cu „î” la început. „Înnot” este greșit. Scriem „Merg la înot”, „Înot în fiecare dimineață” și „Cursurile de înot încep luni”. Cuvântul nu se analizează ca prefixul „în-” adăugat unei baze „not”, așa că nu există motiv pentru dublarea consoanei. Atât substantivul care numește activitatea, cât și forma verbală de persoana întâi singular au aceeași grafie.
În texte despre antrenament, este utilă și distincția dintre activitate și procedeu. „Înotul este permis pe culoarul trei” numește activitatea, iar „sportivul înoată craul” descrie acțiunea și stilul. Denumiri precum „spate”, „bras” și „fluture” nu modifică scrierea termenului principal. Dacă propoziția începe cu el, majuscula este „Δ, nu litera latină „I” însoțită de un semn improvizat. Într-un program săptămânal poți nota „înot: marți și joi”, iar într-o fișă de progres „elevul înoată fără sprijin”. Contextul stabilește partea de vorbire, nu numărul literelor „n”.
Substantivul „înot”
În „Înotul dezvoltă rezistența” sau „Echipamentul de înot este pregătit”, cuvântul este substantiv. Articolul hotărât produce „înotul”, iar construcțiile de caz pot avea forma „înotului”. Litera „n” rămâne una singură.
Expresiile frecvente includ „stil de înot”, „bazin de înot”, „lecție de înot” și „concurs de înot”. În toate, prepoziția și contextul sportiv confirmă valoarea substantivală, nu influențează ortografia.
Verbul „a înota”
La indicativ prezent spunem „eu înot, tu înoți, el înoată, noi înotăm, voi înotați, ei înoată”. Seria pornește de la verbul „a înota” și nu introduce o consoană suplimentară. Exemplu: „Eu înot douăzeci de minute” folosește aceeași formă vizuală ca substantivul.
Rolul se recunoaște din propoziție. „Înotul este relaxant” conține un substantiv articulat, în timp ce „Înot până la celălalt capăt” are predicat verbal. Această omonimie nu creează două grafii.
De unde vine tentația lui „înnot”
Româna are cuvinte în care prefixul „în-” se întâlnește cu o bază ce începe cu „n”, iar rezultatul conține „nn”: „înnoda”, „înnopta”, „înnora”. Prin analogie, unii vorbitori presupun că și „înot” urmează același model.
Analogia este falsă deoarece „înot” este un cuvânt simplu, nu rezultatul actual al compunerii „în + not”. Comparația cu „înnodat” este utilă tocmai pentru a observa diferența de structură, nu pentru a copia numărul consoanelor.
Diacritica de la început
În interiorul unui text cu diacritice se scrie „înot”, iar la început de propoziție „Înot”. Forma „inot” este doar o redare fără semne românești. Deoarece „î” se află la începutul cuvântului, respectă regula generală de folosire a lui „î”, nu „â”.
Un titlu precum „Curs de innot pentru copii” are două probleme. Varianta corectată este „Curs de înot pentru copii”: se restaurează diacritica și se elimină unul dintre „n”-uri.
Verificarea derivatelor
Familia include „înotător”, „înotătoare”, „înotat” și „înotătoare” ca formă feminină ori adjectivală după context. Toate păstrează un singur „n”. Căutarea fragmentului „înnot” într-un document poate descoperi majoritatea erorilor din această familie.
Concluzie
„Înot” se scrie cu un singur „n”, fie că denumește sportul, fie că este forma verbală „eu înot”. Nu aplica automat modelul cuvintelor prefixate precum „înnoda”. Structura lexicală, diacritica inițială și familia „înotător” oferă trei repere clare pentru revizie.
